Piesa remarcabilă a lui Matei VIȘNIEC, cel mai jucat dramaturg român în viață, a fost scrisă în 1989 și redă povestea a trei personaje – Bărbatul cu Ziarul, Bătrânul cu Baston și Doamna cu voal. Dialogul lor absurd începe într-o sală de așteptare. Preferând comoditatea unei false așteptări, aceste personaje, la un moment dat, sunt deranjate de Bărbatul cu violoncelul, care cântă insistent, mereu preocupat de acordurile instrumentului său. Pentru el idealul și scopul imediat este să-și perfecționeze interpretarea la violoncel. Cele trei personaje în „așteptare” privesc la început cu îngăduință manifestarea perseverentă a violoncelistului, apoi încep să se revolte și să-l respingă. Caută și găsesc tot felul de metode stupide pentru a-l face să înceteze. Vor reuși, oare, să-l alunge? Și dacă reușesc totuși, ce-i de făcut cu violoncelul?