SOCIETATEA PENTRU FOND DE TEATRU ROMÂN ŞI VIAŢA TEATRALĂ HUNEDOREANĂ

Material preluat din Monografia Judetului Hunedoara, vol. III - Autor Isabela Hasa
 
Afişul spectacolului susţinut de trupa teatrală Emerik Kovacs Imre la Deva, în anul 1923
            Păstrarea fiinţei naţionale, afirmarea culturală prin înfiinţarea unui teatru românesc reprezentau idealurile transilvănenilor din a doua jumătate a secolului al XIX-lea, în special după anul 1867. Este perioada în care lupta românilor ardeleni pentru emancipare culturală şi spirituală dobândeşte noi valenţe care întregesc lupta pentru drepturile politice şi sociale în această parte de ţară. Pe lângă rolul deosebit de important jucat de Societatea ASTRA, teatrul în limba română, cu un repertoriu din dramaturgia naţională, a avut o influenţă covârşitoare asupra conştiinţei naţionale a românilor transilvăneni. 
            În acest context, naţiunea română din Transilvania avea acum nevoie de „ceva nou ca să-i ademenească voia bună, ceva puternic care să-l mişte, ceva adevărat şi viu şi aproape de inima lui în care râsul şi plânsul deopotrivă să stăpânească. (...) Îi trebuia Teatrul. Este vorba de teatru ca stare de spirit, ca tribună de răspândire a culturii româneşti, a istoriei acestui popor, ca mijloc de educaţie etică a unei naţiuni aflate într-un moment crucial al existenţei sale. 
            Unul dintre cei mai ardenţi animatori ai vieţii teatrale transilvănene a fost Iosif Vulcan, redactor şi editor al revistei Familia (apărută iniţial, în 1865, la Pesta, iar din 1880, la Oradea). Acesta a inclus teatrul, alături de biserică şi şcoală, printre factorii determinanţi ai educării şi cultivării unui popor, „trinitate sfântă”, cum o numea.
Spre deosebire de şcoală unde se educă generaţiile cele mai tinere, teatrul are o adresabilitate către toate segmentele de vârstă şi către toate categoriile sociale. În plus, în opinia lui Iosif Vulcan, teatru l se poate face numai „prin concursul naţiunii întregi”, iar fondurile băneşti necesare unei astfel de iniţiative se pot constitui „din contribuiri generale, întreprinse cu seriozitate în toate unghiurile; din contribuiri, la cari să ia parte întreaga naţiune română”.            
Solista de muzică uşoară Doina Badea
Deputaţii români din parlamentul de la Pesta şi reprezentanţi ai intelectualităţii române transilvănene s-au reunit de patru ori, în decembrie 1869 şi februarie 1870, pentru a hotărî ce este de făcut, concret, pentru crearea unui teatru românesc în Transilvania. A fost redactat un program ce s-a distribuit, pe foi volante, românilor, a fost conceput şi redactat un apel către români prin care aceştia erau îndemnaţi să contribuie la crearea unui fond pentru viitorul teatru şi a fost redactat statutul Societăţii. 
S-a stabilit ca adunarea de constituire a „Societăţii pentru fond de teatru român” să se desfăşoare la Deva, în localul Casinei ungureşti, în zilele de 4 şi 5 octombrie 1870. Oraşul Deva, „fiind centrul unei imense şi compacte mase de români”, a fost ales ca loc de desfăşurare a primei adunări generale. Participarea a fost numeroasă şi entuziastă, zeci de români din Ardeal, Banat, Maramureş şi „părţile ungurene” au fost de faţă şi au dovedit interesul viu faţă de crearea unui teatru românesc în Ardeal. 
Cu acest prilej, cei prezenţi „au ascultat două disertaţii – Despre teatru în ţările române de Iosif Hodoş şi De ce voim s-avem un teatru naţional? de Iosif Vulcan”.
Societatea a fost condusă de un comitet, a cărui menire era să conceapă şi să coordoneze acţiunile necesare, în vederea înfiinţării acestei societăţi. Comitetul avea următoarea componenţă: Iosif Hodoş, preşedinte; Alexandru Mocioni, vicepreşedinte; Iosif Vulcan, secretar; Vicenţiu Babeş, casier; Alexandru Roman, Petru Mihaly şi Iosif Gal, membri. Comisia care făcea înscrieri de membri era compusă din trei deveni: Isailă Moldovan, Ioane Papiu şi Petru Drăghici. Fondurile băneşti se obţineau din cotizaţiile membrilor care se împărţeau în „fondatori, pe viaţă, ordinari şi ajutători”
În timpul lucrărilor, Iosif Vulcan a făcut oferta generoasă ca revista Familia să devină pe viitor organul oficial de presă al nou-înfiinţatei Societăţi, cu subtitlul Totodată organul publicaţiunilor Societăţii pentru crearea unui fond de teatru român în Ardeal. Se aduce în discuţie cu multă acuitate necesitatea înfiinţării teatrului în Ardeal, iar revista Familia condusă de Iosif Vulcan este pusă la dispoziţia Societăţii.Trezirea conştiinţei naţionale în rândul românilor ardeleni a fost axul principal în jurul căruia au gravitat trei obiective ale Societăţii: cunoaşterea tezaurului istoric al neamului şi folosirea trecutului glorios drept pildă pentru redeşteptarea naţională; stabilirea unor legături culturale puternice între românii de dincolo şi de dincoace de Carpaţi; păstrarea şi promovarea specificului naţional în cultură. 
Toată această veritabilă triadă programatică putea fi întruchipată cu ajutorul unei puternice mişcări teatrale. Unul dintre animatorii Societăţii, Ion Lăpedat, spunea în 1869: „A sosit timpul ca să scoatem trecutul nostru din paginile istoriei şi să-l întrupăm pe scenă. Obiceiurile noastre româneşti şi dulcea noastră limbă naţională prin scenă vor deveni mai mult proprietatea noastră.”
 
Afiş de la începutul anilor 1960.
Printre artişti o regăsim pe Doina Badea
sub numele de scenă Retta Marga
Afişul spectacolului „O parte din sufletul meu” cu Irina Soroiu şi Isabela Haşa
Afiş de la un spectacol
susţinut, printre alţii,
de Grigore Vasiliu-Birlic

Important era nu stabilirea unui sediu fizic, a unei clădiri pentru teatru, ci s-a avut în vedere în primul rând teatrul ca instituţie, cu actori bine pregătiţi şi un repertoriu adecvat scopului propus. Se avea în vedere un teatru itinerant care să ajungă în toate aşezările din Transilvania locuite de români, astfel încât, aşa cum spunea Iosif Vulcan, dacă nu toată lumea poate să meargă la teatru „ne vom îngriji, ca teatrul nostru să meargă la ei pretutindenea”.

Urmează consfătuiri ale „Societăţii pentru fond de teatru” la Orăştie (1897) unde, alături de Iosif Vulcan, se aflau Vasile Goldiş, prof. Givulescu, Sextil Puşcariu, M. Popovici, M. Ungureanu, apoi la Haţeg, la Brad în zilele de 28-29 august 1904, unde societatea se bucură de cel mai mare succes. Este adus un omagiu memoriei primului preşedinte al Societăţii, Iosif Hodoş, care „a fost unul din cei mai buni fii ai neamului românesc şi îndeosebi în Ţara Zarandului a fost sufletul acelor mişcări, care au avut drept ţintă progresul cultural al românilor din această ţeară”. Comitatul Hunedoara, prin toate aceste acţiuni, a jucat un rol deosebit de important în istoria culturii naţionale.
Alte societăţi culturale hunedorene care merită să fie amintite sunt: Reuniunea docenţilor grecocatolici din ţinutul Haţegului, Reuniunea femeilor române din comitatul Hunedoara (Victoria Erdélyi pune în funcţiune primul război de ţesut), Reuniunea de cântări din Orăştie, Reuniunea Casinelor române din Deva şi Orăştie (societăţi de lectură), Corul catedralei „Sf. Nicolae” din Deva. Toate aceste reuniuni au avut în componenţa lor oameni dornici să promoveze cultura, noile talente care aveau nevoie de un teren propice afirmării. La Orăştie, Ioan Branga a alcătuit un veritabil repertoriu de piese laice. Tot aici, Casina devenise un loc de întâlnire pentru un public eterogen care se ocupa cu citirea ziarelor, a revistelor, un loc unde se dezbăteau probleme legate de muzică, se organizau manifestări culturale şi acţiuni jubiliare, se acorda atenţie specială valorificării şi conservării patrimoniului folcloric, se organizau expoziţii diverse şi se promova intens viaţa teatrală.
Despre trecutul teatral al Devei avem referinţe preţioase lăsate de avocatul Victor Şuiaga în Monografia Devei. În această lucrare se face referire la primele reprezentaţii teatrale din Deva, iar în mica monografie a Casinei Naţionale din Deva, Laszlo Sigismund vorbeşte despre existenţa, încă înainte de 1848, a unei societăţi de „artişti amatori care dispuneau chiar de o mică scenă, puţine decoruri şi câteva cărţi”, reprezentaţiile teatrale fiind ţinute „în casele doctorului Fodor, iar din 1853, în localul Casinei Naţionale, construit în 1847”. 
În anul 1862 se formează la Deva o societate teatrală cu scop caritativ intitulată Societatea Artiştilor Amatori din Deva, a cărei activitate este oglindită în presa locală din anii 1879-1887. În anul 1866 se construieşte un restaurant cu sală de spectacole, numit Redut, clădire demolată în anul 1910. Pe locul fostului local Redut s-a ridicat clădirea care adăposteşte astăzi Teatrul de Artă din Deva.
Clădirea actualului teatru este monument istoric şi de arhitectură, a fost cumpărată cu suma de 17.000 de lei, iar în 1911 a fost dată în folosinţă ca teatru orăşenesc, numindu-se iniţial „Ansamblul de Cântice şi Dansuri Populare”. Edificată în stilul Secession vienez, clădirea teatrului devean este un obiectiv cultural, care a suferit în secolul al XX-lea numeroase intervenţii deoarece timpul şi-a pus amprenta asupra clădirii, fiind necesare de-a lungul vremii mai multe lucrări de reparaţii şi modernizare. 
În 1942 i s-a făcut o reparaţie generală care a cuprins modificarea intrării, schimbarea tapiţeriei şi înlocuirea oglinzilor, lucrări ce au costat 1.918.000 lei, s-a dat atunci localului numele de George Dima, în onoarea renumitului compozitor ardelean. Intervenţia din anii ‘60 a fost pentru modificarea faţadei originale, iar în 1987 au început lucrările de amenajare a Teatrului de Revistă şi de restaurare a faţadei principale reconstituită după imagini de epocă. 
Din anul 1953, s-a numit Fanfara de Stat Deva, prima reprezentaţie având loc, la 16 octombrie 1954, la Şibot şi s-a numit „O seară de operetă şi muzică uşoară”.

TEATRUL DE STAT DE ESTRADĂ DEVA
 
În anul 1958, un grup de artişti entuziaşti (Liviu Oros, Aurel Doroga, Ion Preda, Margareta Ileş, Lucică Radulian, Ştefan Răduţ ş. a.) a luat parte la înfiinţarea Teatrului de Stat de Estradă Deva, denumire sub care a funcţionat mai mulţi ani. Au urmat şi alte denumiri, în diferite etape: Teatrul Orăşenesc, Teatrul de Estradă, Teatrul Arta, Teatrul de Stat de Estradă, Teatrul de Revistă, Teatrul de Artă Dramatică, Teatrul Municipal Deva, Teatrul Judeţean Hunedoara şi în prezent Teatrul de Artă Deva.
Noua sală a teatrului a fost inaugurată la 1 aprilie 1963 cu reprezentaţia „Şarjele revistei” prezentată de către Teatrul de Stat de Estradă din Deva şi din octombrie 1963 i s-a dat numirea de „Teatrul Arta”.
Ca instituţie de profil, teatrul devean a primit adevărata recunoaştere abia în 1960 când directorul de atunci, Ion Preda, un fost pilot, a reorganizat teatrul, care fusese închis timp de un an. În urma unui examen riguros, sunt angajate peste o sută de persoane (artişti, tehnicieni de scenă, personal administrativ) şi se obţin performanţe notabile pe multe scene ale ţării unde artiştii deveni mergeau în turneu. Directorul Preda, un om exigent şi bun organizator, concepea afişele de spectacol, le ducea la tipografie, organiza spectacole, se interesa de mijloacele de transport, de oraşele şi sălile în care se juca, aducea şi alte spectacole la Deva. La fel a fost şi directorul care i-a urmat, Ioan Costea.
Printre participanţii la concursul organizat în data de 25 august 1960 s-a prezentat şi o tânără de 20 de ani, care absolvise în 1958 Şcoala Populară de Artă din Craiova, se numea Doina Badea. Marea cântăreaţă, atât de tragic dispărută, a debutat la Deva, iar cei care au văzut-o în seara debutului şi-o amintesc, îmbrăcată într-o rochie albastră, stând pe o bancă, cântând melodia „Nu ştiu dacă am iubit”.
Una dintre vocile de aur ale României, spre mândria noastră, a fost angajata Teatrului de Stat de Estradă din Deva între anii 1960 şi 1963 şi a apărut în spectacole precum „Şarjele revistei”, „Pe treptele revistei”, „Vacanţa muzicală”, „Strada mare”, „Cabana Melodiilor”.
A debutat sub numele de Retta Marga, nume cu care a apărut pe afişele primelor două stagiuni cât a stat la Deva. Foştii ei colegi şi-o amintesc că era o fată simplă, retrasă şi tăcută, dar hărăzită de Dumnezeu cu o voce deosebită, gravă, inconfundabilă. Deşi conştientă de valoarea ei, a fost întotdeauna modestă. 
Compozitorul hunedorean Adalbert Winkler a compus pentru Doina Badea melodia „Se întorc vapoarele”, pe versurile poetului Ion Minulescu. M. Maximilian şi Vasile Veselovschi, care au colaborat în anii '60 cu Teatrul din Deva pentru care au scris şi regizat multe spectacole, au insistat ca Doina Badea să plece la Bucureşti, unde în scurt timp a cunoscut consacrarea. Dacă artista ar fi rămas în Deva, poate ar fi trăit şi astăzi... Alegând un alt drum, a gustat gloria şi a plecat să se odihnească pe aripile unui înger. 
Doina Badea a fost un fenomen al muzicii noastre, o voce unică, inimitabilă, profundă, emoţionantă, în care se furişa o notă de dramatism. Fiind Teatru de Revistă, personalul artistic era format din cântăreţi, actori de comedie/cupletişti, balerini, la care se adăugau membrii orchestrei, regizori, scenografi, personal tehnic. 
De-a lungul anilor, printre soliştii de muzică uşoară care ţineau afişele spectacolelor s-au numărat: Alla Baianova, Dorina Drăghici, Nic Rafael, Sorina Dan, Felician Fărcaşu, Trio Caban, Margareta Grădinaru, Florella Tică, Irina Pojoni, Nana Radulian, Maria Cocan, Cornel Negrescu, Puiu Faur, Laura Nicorovici, Mariana Milea, Elena Costea, Irina Soroiu (prezenţă remarcabilă dublată de un talent înnăscut), Ovidiu Komornyk (solist vocal, compozitor, textier, producător, un artist complet şi carismatic), Florin Mureşan (fratele acestuia, care îl secondează cu succes), Adrian Muntean, Antoaneta Mardar, Mariana Blănaru, Roxana Olsanschi, Coco Dimitriu, Liliana Stroe, Daniela Pătrău, Adriana Trif, Robert Ariciuc. 
Mulţi dintre aceşti artişti au fost şi solişti şi actori, la fel de talentaţi în ambele ipostaze. Prezenţa unor artişti consacraţi pe scena Teatrului din Deva sporea succesul spectacolelor. Realizatorii veniţi din altă parte au avut numai cuvinte de laudă despre orchestra Teatrului, afirmând că „sună” foarte bine.
De-a lungul timpului, au făcut parte din această orchestră: Ştefan Răduţ, Kilzer Iosif - dirijori, Csampai Ştefan - concert maestru. Instrumentişti: Ladislau Sebestein, Nicula Gheorghe, Doana Bella, Pojony David, Otvos Carol, Tănase Pitcă, Ludovic Palko, Holasz Ştefan, Gheorghe Eftici, Dric Ioan, Arcadie Zsok, Florin Vlad, Eugen Birtok, Betea Voicu, Guga Cornel, Cristian Coman, Vasile Stănăşel, Gabriel Kasler, Ştefan Moţăţăianu Jr., Nicolae Hada, Bela Szots, Emil Ess, Zoli Toth.
S-au remarcat prin personalitatea lor artistică polivalentă Gheorghe David (dirijor, compozitor, director), Alexandru Dobondi (instrumentist, compozitor), Traian Ichim (unul dintre cei mai tineri dirijori din România), Ştefan Moţăţăianu (instrumentist, dirijor, compozitor). Toţi au fost răsplătiţi cu diverse premii şi au slujit o viaţă teatrul devean cu dăruire şi pasiune.
Dintre actori, s-au remarcat: Lucian Radulian (unul dintre cei mai mari actori de revistă din România, apreciat de Mihai Maximilian), Ileana Zanche (plăcută prezenţă scenică, bună cupletistă), Isabela Maria Haşa (artistă sensibilă, cu un vast registru repertorial, autoarea cărţii „Teatrul devean la moment aniversar”, membră a UNITER), Margareta Ileş, Ionel Bordan, Yvonne Carastate, Ana Zlat, Elena Solica, Marian Hoidan, Marcel Mirea, Paul Antoniu, Mihail Ioan, Victor Cheţe, Aurel Rusu, Elena Trăilă, Maria Mateescu, Ana Dobrotă, Ştefan Guţă, Ludmila Eftici, Valer Georgescu, Muşat Cristian, Elena Coriciuc, George Casan, Mişu Popescu, Francisca Chorobea, Ileana Duca Portase, Andrei Portase, Claudiu Târnoveanu, Nae Crişu, Adrian Nicolau,Cristina Lazăr, Puiu Mircea Lăscuş, Coco Dimitriu, Radu Pavel, Carmen Păcurar, Andreea Raica, Lilia şi Boris Melinti. Actorii: Magda Catone, Valer Dellakeza, Camelia şi Dan Constantin, Nicodim Ungureanu, Ionuţ Ionescu au fost angajaţi ai Teatrului
din Deva şi au jucat, o vreme, alături de artiştii deveni.
Dintre „monştrii sacri” ai teatrului şi revistei româneşti, au fost prezenţi cu spectacole la Deva Grigore Vasiliu-Birlic, Vasile Tomazian, Mircea Crişan, Maria Tănase, Stela Popescu, Alexandru Arşinel, Jean Constantin, Puiu Călinescu, Ioana Radu, Ion Dichiseanu, Horia Şerbănescu ş.a. În anii comunismului, textierii foloseau un limbaj codificat, literatura cu „cheie”. 
Erau strategii de supravieţuire şi de opoziţie simbolică la toate lipsurile vremurilor şi erau puse în lumină metehnele regimului totalitar prin „şopârle” care făceau deliciul spectatorilor. La revistă satira, ironia fină, şarja dură în nuanţe comice-amare, caricaturizarea unor personaje politice ale vremii, sunt împărtăşite publicului prin situaţii scenice create sau printr-un dialog direct, totul fiind presărat cu muzică şi dans. 
Artiştii deveni au încântat mulţi ani publicul cu genul revuistic, un gen de spectacol care a preluat fastul music-hall-ului francez, al cabaretului politic german, îmbinând într-un mod original muzica, baletul, satira politică, umorul.
Corpul de balet al Teatrului a fost unul profesionist, care a făcut faţă cu succes exigenţelor unui public avizat. S-a remarcat cuplul de balerini Ely şi Tică Hanea. Maestrul de balet Tică Hanea a fost angajat al teatrului devean ca solist balerin în 1965, iar ulterior ca maestru de balet până în anul 2000 când s-a pensionat. A colaborat şi cu alţi maeştri coregrafi ca: Sandu Fayer, Adriana Dumitrescu, Oleg Danovski, Eugen Pinter, Doina Andronache, Amatto Checiulescu ş.a. 
Prim-solişti ai teatrului devean, Ely şi Tică Hanea au reprezentat teatrul la „Festivalul Internaţional al Teatrelor de Estradă” de la Poznan (Polonia), 1979. Tică Hanea a fost răsplătit cu medalia „Meritul Cultural” clasa I. În 1985, a fost invitat în Maroc alături de marii realizatori Hero Lupescu, Teodora Dinulescu, Paul Urmuzescu, Paul Enigărescu, unde au montat spectacolul inaugural al jocurilor panarabe, iar în 1989 a participat la ediţia I a Jocurilor francofone de la Casablanca. Dintre balerini, s-au remarcat: Georgeta Ene - solist balerină, Mihai Raţiu - solist balerin, Angela Zsok - solist balerină, Coca Ignat-Tuş - maestră de balet, Alioşa Caratase - maestru balet, Paul Grădinaru - asist. maestru balet, Titus Burducea - maestru balet, Eva Popescu, Maria Popa, Anca Mainov, Maria Teodoru, Silvia Cătană, Şerban Sabin, Cornelia Farmazon, Liviu Revnic, Claudia Ghiorghiescu, Mona Faur, Andrei Daruka, Margareta Vlad, Corina Crudu, Carmen Petrea, Malvina Vug, Graţiela Buftea, Anghel Ionescu, Gabriela Ionescu, Mihai Feier, Liliana Contraş, Elena Guga, Anamaria Puşkaş, Irina Grosz – maestru studii balet, Tuţa Bondor, Diana Zoica, Lidia Tulbure, Melinda Muradin, Marinela Bilavu, Ioana Ungureanu, Ramona Băloiu, Adriana Bodi.
De la Doina Badea şi Trio Caban la Ovidiu Komornyk, de la Lucian Radulian la Mara Opriş, de la râs la lacrimă, de la Mihai Maximilian la Molière, Dario Fo, Bertold Brecht, Wedekind, de la Alexandru Bocăneţ la regizorii actuali, această veche şi reputată instituţie de spectacol nu s-a păstrat doar prin trecutul său glorios, ci a ştiut să se despartă de tot ce părea perimat şi să devină o oglindă a timpului său.
Teatrul devean a abordat de-a lungul anilor genuri diferite de spectacol. O mână de oameni inimoşi, profesionişti incontestabili ai acestui gen dificil – teatrul muzical – au jucat cu uşurinţă şi dramă, şi comedie, şi cabaret politic. Mulţi ani teatrul devean a fost cotat ca fiind cel mai bun sau unul dintre cele mai bune teatre de revistă din ţară, ai cărui artişti jucau peste tot cu sălile arhipline. Nume mari ale scenei româneşti au debutat sau au colaborat cu teatrul din Deva, care a fost o rampă de lansare pentru o parte dintre marii actori, regizori şi scenarişti ai României. 
Chiar dacă după 1988 nu a mai avut o sală proprie, artiştii acestei instituţii s-au încăpăţânat să reziste montând câte două, trei premiere pe an, jucate în Deva la Casa de Cultură şi apoi, în turnee prin ţară.
Din anul 1960, la conducerea Teatrului din Deva s-au aflat directorii: Ioan Preda, Ion Costea, Petru Ţârău, Vasile Molodeţ, Octavian Bogdan, David Gheorghe, Petru Mărilă, Eugen Aron, Adrian Comşa, Niculae Panaitescu, Mihai Panaitescu, Turi Zoltan, Nicodim Ungureanu, Isabela M. Haşa, Nelu Ardelean. Scriitori şi oameni de televiziune, regizori, scenarişti au lucrat câteva decenii cu teatrul devean şi cu cele mai importante nume ale vieţii artistice româneşti.
Regizorii care au semnat spectacole vreme de 50 de ani au fost: Nicolae Frunzetti, Nicolae Dinescu, Mihai Maximilian, Bogdan Căuş, Alexandru Bocăneţ, Eugen Aron, George Mihalache, Alexandru Darian, iar după anii ‘90: Bogdan Ulmu, Alina Hiristea, Daniel Vulcu, Boris Melinti, Liviu Schapira, Radu Olăreanu, Felicia Dalu, Gelu Badea, Marius Oltean. 
Teatrul din Deva a lucrat mulţi ani cu scenografi valoroşi: Mircea Râbinschi, Zamfir Pasula, Iosif Balint, I. Surugiu, Paul Salzberzer, Petru Koller, Ion Bozeşan, Ovidiu Pascal, Radu Alexandru, Ana Bănică, Ildiko Laszlo, Torino Bocăniciu, Mc. Ranin.
De la 1 ianuarie 2009, clădirea şi personalul teatrului au trecut din subordinea Consiliului local în subordinea Consiliului Judeţean Hunedoara, care a alocat bani pentru finalizarea reparaţiilor capitale a sălii de spectacol şi a scenei. De la 1 iunie 2009, conform Hotărârii nr. 20/2009 a Consiliului Judeţean Hunedoara, Teatrul Municipal Deva a fost reorganizat, din instituţie publică de spectacole de repertoriu în Teatrul Judeţean Hunedoara, instituţie publică de spectacole de proiecte.
În data de 17 decembrie 2010, după 22 de ani, Teatrul devean şi-a redeschis porţile sărbătoreşte şi a fost redenumit Teatrul de Artă Deva. Au fost mai actuale ca oricând versurile programatice ale lui Ienăchiţă Văcărescu: V-am dat teatru, vi-l păziţi ca pe-un lăcaş de muze. Prin el curând veţi fi vestiţi prin veşti departe duse. Prin el năravuri îndreptaţi, daţi ascuţiri la minte, Podoabă limbii noastre daţi prin româneşti cuvinte!
De atunci, pe scena teatrului se joacă spectacole de înaltă ţinută artistică. Nume mari ale scenei româneşti au fost invitate la Deva: Mircea Diaconu, Ofelia Popii, Dan Puric, Ilie Gheorghe, Laura Vasiliu, Tudor Gheorghe. Una dintre cele mai importante premiere incluse pe agenda stagiunii anului 2011 a Teatrului de Artă din Deva este „Frida. Impresii” un spectacol de Mc. Ranin, coregrafia Hugo Wolff, teatru-dans, caracterizat prin rafinament plastic, muzică şi culoare.
Mihai Constantin Ranin, Florin Gabriel Ionescu, Mihai Panaitescu, Horaţiu Mihaiu, Laurian Oniga, Mihai Măniuţiu, Kemal Basar au semnat regia celor mai recente premiere. În 2012, „Frida. Impresii” în regia şi scenografia lui Mc. Ranin, a fost prezentat în cadrul „Festivalului Internaţional de Teatru” din Antalya, Turcia, iar „Inventatorul iubirii” în regia şi scenografia lui Horaţiu Mihaiu a participat la „Festivalul European de Teatru” desfăşurat la Timişoara. Spectacolul concert „Deliruri” texte de Ion Mureşan, în regia lui Mihai Măniuţiu, a participat la Festivalul de Teatru Scurt de la Oradea. Teatrul de Artă Deva a reuşit să aducă în faţa publicului peste 40 de spectacole diverse, prefaţate cu expoziţii de pictură şi lansări de carte, dar şi transmisii a unor spectacole în direct, prin satelit, devenind astfel un loc monden, un spaţiu al înnoirilor, al creaţiei şi al educaţiei.
 
 
 
 
 
 
 

Agenţia de bilete

Agentia de bilete:

 

 Adresa: Str. 1 Decembrie nr.15
 Telefon/Fax: 0354.738.703
Informatii si rezervari bilete:
Tel.: 0766 068 728
E-mail: This email address is being protected from spambots. You need JavaScript enabled to view it.
Rezervarile neachitate cu minim 24 ore inaintea spectacolului se anuleaza.
 

Fram

Sot de vanzare

Copyright © 2012. All Rights Reserved.